Este Marian Lupu calul troian al comuniştilor?

Vergiliu, autorul nemuritoarei Eneida, scria că atunci când troienii au primit de la greci, sub forma unui dar, celebrul „cal troian", cineva i-ar fi avertizat: "Nu vă încredeţi în Cal, troieni!/ Căci fie ce o fi, mă tem de greci chiar şi atunci când aduc daruri." Pentru că nu puteau să intre în cetate altfel, grecii au trimis în dar celebrul cal, pe care troienii l-au acceptat cu bucurie în cetatea lor, dar de la care, până la urmă, le-a venit şi sfârşitul. Burta calului era ticsită cu soldaţi greci, care au reuşit, prin acest şiretlic, să înfrângă rezistenţa eroică a troienilor.Celebra istorisire vine în minte când privim evenimentele care se petrec la Chişinău. După ce partidul de guvernământ şi-a afişat, cinic şi fără cruţare, adevăratul „program electoral" într-un editorial despre „comandourile morţi" publicat în oficiosul de partid şi de stat, iată că PCRM mai trimite un mesaj opiniei publice: plecarea din partid a numărului doi de pe listele parlamentare ale comuniştilor, nimeni altul decât Marian Lupu. O mişcare aşteptată şi, totuşi, neaşteptată. Mai ales prin consecinţele ei.

Indiferent dacă retragerea lui Marian Lupu este sinceră şi vine dintr-o exasperare onest exprimată de fostul preşedinte al parlamentului în declaraţia din 10 iulie a.c. sau un joc de campanie al tehnologiilor din jurul partidului lui Voronin, plecarea lui Marian Lupu indică o criză profundă a taberei comuniste.

În prima versiune, avem de-a face cu o pierdere semnificativă pentru PCRM, mai ales la nivelul imaginii, atât în plan intern cât şi extern. Este, în plus, semnul că zvonurile legate de diverse grupări concurente din interiorul PCRM, care pivotează în jurul lui Voronin-Tkaciuk, Vladimir Ţurcanu sau Marian Lupu nu sunt simple zvonuri. Că Lupu a fost respins de aceste grupări sau a vrut să disloce una dintre ele este altă discuţie şi nu interesează acum (rămâne să constatăm că Marian Lupu a plecat, totuşi, singur). Dacă însă ipoteze plecării sincere se va dovedi corectă, PCRM-ul scârţie serios din încheieturi în perspectiva viitoarelor alegeri.

În a doua versiune, după care mutarea lui Marian Lupu este partea unei strategii abile a tehnologilor din jurul comuniştilor, tot o slăbiciune exprima. Pentru că ideea plasării fostului speaker într-un alt partid sau coaliţie de partide „social-democrate" care, tras(ă) în parlament de locomotiva Marian Lupu, s-ar reuni împreună cu foştii colegi ai acestuia după anticipate, asigurând astfel jinduita majoritate, este semnul că PCRM nu se mai poate salva singur. Tocmai această strategie arată clar că cele 80 de mandate visate de şeful PCRM sunt la fel de certe ca şi... mulţimea de „voturi de aur" pe care comuniştii pretindeau, indecent, că le au în buzunarul lor.

Una peste alta, e criză la Partidul Comuniştilor şi asta e concluzia principală care trebuie extrasă din acest eveniment cu adevărat semnificativ din tumultoasa viaţă politică din stânga Prutului.


Ce ne ajută să interpretăm plecarea lui Maria Lupu? Un singur lucru ne va dumiri, probabil, în legătură cu semnificaţia gestului fostului preşedinte de parlament. Atitudinea trusturilor media controlate, direct sau indirect, de către comunişti, faţă de „transfug". În cazul lui Vasile Tarlev, s-a declanşat un veritabil linşaj - întemeiat sau nu, e altă poveste -, care a paralizat ieşirile publice ale celui care se vroia cel mai prieten dintre prietenii Rusiei în R. Moldova (Moscova a avut altă părere, se pare). Oricum, ex-premierului i-au fost închise uşile spaţiului public şi personajul a fost supus unor campanii declanşate coordonat în media afiliată partidului de guvernământ. Dacă vor, comuniştii pot!

Cum vor reacţiona faţă de Marian Lupu? Aceasta e întrebarea. Lupu ştie multe despre fostul său partid, dar şi partidul ştie multe despre el. Sau ar putea sugera că ştie. Deja fostul lider de parlament, în declaraţia sa din 10 iulie, a lansat acuze grave şi care, în orice stat normal, ar fi presupus auto-sesizarea instituţiilor statului. Deocamdată, reacţiile au fost neverosimil de blânde. Să vedem ce va urma.



Unde merge Marian Lupu? Direcţia cea mai plauzibilă pare să fie cea a „social-democraţiei". Ce înseamnă însă „social-democraţia" în R. Moldova? Ca de fiecare dată aici, înseamnă mai degrabă oameni, nu doctrine. Adică Tarlev, Braghiş, Andronic sau Diacov, doi foşti prim-miniştrii şi doi ex-preşedinţi sau vice-preşedinţi de parlament. Lupu va fi alături de ei sau îi va înlocui pe unii dintre aceştia la conducerea unui partid rezultat după o serie de fuziuni. Indiferent însă cum va arăta viitoarea „listă a lui Lupu" - pentru că asta înseamnă eventuala formaţiune politică „social-democrată" - distanţa politică dintre ea şi fostul partid al lui Marian Lupu riscă să devină mai mică decât distanţa care o separă de opoziţia liberală. Mai ales că s-a redus suspect de repede pragul electoral, de la 6 la 5 procente, ca o invitaţie pentru „social-democraţie" pentru a acced în Parlament.

În perioada pre-electorală, dar mai ales cea post-electorală, vom vedea cu adevărat dacă lupul, la Chişinău, îşi poate schimb şi blana şi năravul.